2:40 AM

Teoretic ar fi trebuit sa dorm la ora asta.
Practic > mi-am aerisit creierii stand in geam si uitandu-ma la stele.
Am inchis ochii pt. o clipa si m-am gandit ce m-ar face fericita la ora asta.
Cred ca daca as fi fost intr-un accelerat, singura in compartiment si cu castile in urechi ascultand ultimul GDJB as avea un ranjet tamp pe fata si nu as simti foame sau somn.
Destinatia finala ar fi Timisoara.
Mi-e dor sa beau un latte macchiato la Mec in piata Operei.
Apoi fac returu si ma intorc la rutina mea de toate zilele. Rutina care imi face bine.
~
Imi place sa ma rup de totul meu si sa ma urc in tren far sa stie lumea incotro am luat-o.
* note to self: do that again, soon! *

It’s Complicated

Tind sa cred ca femeile sunt barbati cu defect de fabricatie. Da, stiu ca Eva a aparut cand Adam si-a impartit, fara sa vrea, coastele. Probabil ca am luat si parte din rationamentul lor, iar o parte am crescut-o noi si astfel complicand-o.
Cand vine vorba de rationamentul aplicat in relatiile simple si mai putin simple toti functionam la fel. Cineva mi-a zis odata ca personalitatea si caracterul fiecaruia se fixeaza undeva in zona varstei de 16 ani si, de acolo incolo, nu mai poti schimba mare lucru la tine – gandirea si spiritul critic, accesibilitatea emotionala si curiozitatea pt. lucruri noi raman aceleiasi. Gusturile se slefuiesc si trairile ne sculpteaza pt. a deveni ceea ce suntem azi. Avem, far sa vrem, tot 16 ani, desi ridurile ne tradeaza adevarata varsta. O fi un punct de stagnare care ne impiedica sa crestem ? Cu siguranta.

Felul nostru de a fi porneste din caminul de acasa. Daca am fost rasfatati de mici, mereu o sa tindem sa fim asa; mofturosi si greu de multumit. In cazul in care familia si anii de acasa nu sunt tocmai cei mai roz si frumosi esti tentat sa faci lucrurile in asa fel incat viitorul sa-ti fie roz si toate sa fie pufoase. Nu ma intelege gresit, nu cred ca doar unii vor sa le fie bine dar cred ca unii vor asta cu mai multa ardoare, aia de nu au avut parte de asa ceva de cand se stiu. Recent am realizat ca nevoia psihologica de afectiune e direct proportionala cu nivelul de afectiune pe care l-ai primit cand ai fost mic. Pe scurt ar fi asa: daca mama ta nu stia cand e locul de o lauda si de o imbratisare si afectiunea era aplicata altfel: cu ore la TV si dulciuri, pe cand o sa cresti o sa pui mai mult accentu pe ceea ce iti lipsea, nu pe ceea ce aveai cand erai mic si nu stiai nimic . De aceea, unii se bucura mai tare de imbratisarile aleatorii si de atentia pe care o primeste de la grupul de prieteni.
Atat fetilii cat si baietanii simt aceeasi nevoie de aparteneta, vor sa fie placuti si cautati.
Noi astea, cu defect de fabricatie, tindem sa rationalizam mult prea mult si reusim sa facem din tantar armasar. Barbatii au un mod mai simplist de a gandi si de a face lucrurile. Bine, nu toti, ca si printre masculi exista indivizi care exagereaza si isi strica singuri afacerile. De aia femeile se plang si barbatii sunt mai chill. Rar am vazut baieti sa se prea agite si, de mai multe ori, faceau asta din pura mandrie/prostie.
Reusim sa ne tinem mintea ocupata cu proiecte si mici bucurii de moment, dar la sfarsitul zilei un student poate ca ofteaza din aceleasi motive pe care le invoca un sef de la o companie multinationala, la aceeasi ora din noapte.

bucati

3AM

Din fata cutiei de chibrite cu 105 camarute se vede un singur geam luminat. Semn clar ca cineva nu doarme desi ar trebui sa sforaie acompaniata de ritmurile diesel ale unei pisici.

E tarziu si totusi devreme. In 5ore rasare soarele si pe cineva o manca degetele sa filozofeze.

Cand stai singur intr-o camaruta si singurele zgomote pe care le auzi sunt acelea provocate de tine cateodata ti se face pofta de liniste si taci si auzi doar ticaitul ceasului.
Becul vegheaza, pisica toarce si www-ul iti sta sub taste.

***

La 23 de veri adunate am reusit sa adun atatea amintiri, experiente si regrete incat sa le pot nota pe foaie, sa iau aminte si sa procesez informatia iar pe viitor sa folosesc doar acele date care mi-au facut bine. Eh, de-ar fi asa usor sa iau numa binele si sa imi gasesc ritmul corect pt. restul zilelor ce o sa vina!

La 3 ani m-am pierdut si ma cauta sfert de oras . Mama era speriata, tata nervos si politia era pe drumuri. Eu eram la cofetarie cu o fetita mai mare ca mine care, vazandu-ma singura, a zis sa merg cu ea. Dupa ce am iesit de la cofetarie, plimbandu-ne pe o strada principala din Bistrita, unul dintre politisti ma recunoaste si opreste masina. Pe bancheta din spate era si tata. Am pornit spre casa si, pe cand am ajuns in fata blocului mama ne astepta langa scara. Cand am vazut-o i-am zis: “Uite mami, si tati s-a plimbat cu masina”. Nu stiu daca mi-a dat cu jorda peste picioare desi poate ca meritam. Asta se intampla (pe vremea lui Ceausescu) in perioada in care se furau copii si erau vanduti pt. organe. Ai mei au fost foarte speriati.

Se face ca imi amintesc povestioara ca mi-a tot zis-o mama.

La gradinita fu fain se dormea la greu. Tin minte ca prin vis ca aveam o gentuta rosie. Stiu si acum unde e gradinita si imi amintesc ca avea in curte un copac cu o scurbura deosebita. Habar n-am ce faceam cu “gasca” pe acolo.Cand s-a terminat gradinita am avut o serbare. Eram toti imbracati in straie populare si fetele cantau “Mandre somesencele”. La serbare erau si parintii mei. Si in ziua de azi mama inca rade de mine cand isi aminteste cum cantam printre lacrimi stiind ca se termina gradi si nu o mai vad pe doamna educatoare. (Imaginati-va o fetita de vreo 6 ani imbracata in straie populare si cu mainile in solduri cantand cu ochii in lacrimi.)

In clasa I m-am indragostit si prima oara (bine, sau cel putin asa credeam). Il cheama Tudor si la prima serbare stiu ca am fugit la mama sa ii arat baiatul de care imi place. Bineinteles ca in periada primilor ani de scoala Tudor nu a aflat ca l-am placut. Abia in liceu cred ca a aflat. Eh, detalii

Din clasa a 5-a pana pe a 8-a am fost in clasa de handbal. Hm…

A urmat liceul. Pe la inceputul liceului mi se zicea roacherita desi eram fan declarat  Britney. Prin a 10-a am descoperit muzica electronica. Printre primele piese ascultate stiu ca a fost Darude -Sandstorm si DJ Quicksilver -Bellisima.

Liceul a trecut fara intamplari majore. Se fugea inexplicabil de mult de la ore. Ramaneam eu si tocilarii de multe ori si, de cateva ori, sala de cursuri era goala pe cand sa vina profii sa-si predea materia. Am fost casiera clasei si ma ocupam de chestiunile financiare. N-a fost nici greu, nici usor a fost doar o pierdere de timp relativ eficienta.

Dupa liceu a fost BAC-ul si apoi Clujul. Orasul unde am ajuns sa invat sa ma descurc singura. In momentu de fata am ajuns sa am a 4a adresa ca a doua casa. Am stat in Iris, Marasti, Zorilor si acum Gheorgheni and it’s getting better and better.

~to be continued~

2day

Cum ziceam si in articolul anterior – cele mai importante victorii sunt ale tale cu tine Si sunt o campioana. Am castigat-o si pe asta. Bine, mi-a luat vreo juma de an sa trec peste dar sunt aici – alive and kicking. Avand in vedere ca din greselile altora nu ai cum sa inveti ai dreptul la greselile tale, greseli din care inevitabil inveti ceva – daca nu din a doua incercare, poate din a treia sau a patra. Si prin incercare ma refer, mai mult sau mai putin, la esec
Am ratacit intr-un cerc vicios si mi-am facut rau cu mana mea.
Singuratatea nu face bine aproape nimanui. Mai stiu mofturosi care cauta sa fie cu cineva, dar nu fac din asta such a big deal. Trebuie sa invat sa fiu si eu asa. Si cum se invata cel mai bine ceva? Prin greseli repetitive.

Toti avem un reper, un top 3 cei mai buni kissers si asa mai departe. Desi stim ca nu e frumos sa compari si ca e bine sa o iei de la zero cand vine vorba de orice fel de relatie, din pacate toti comparam si avem asteptari. Daca nu iese bine, mai incerci o data cu cel cu care ai facut “click” si/sau cu cel pe care il vedeai the one si bun de luat de mana si de fugit in lume. Se pare ca acum mi-am pierdut reperul. Nu mai am borna de la km0 la care m-as putea intoarce oricand m-as simti pierduta. Astfel ma intorc la mine. Ma cert si ma impac si ma primesc inapoi cu mine in pat.

Daca reusesti sa fii impacat cu tine ti-e suficient. Si mi-e.