m-apuca o ciuda pe oamenii care s-au nascut si au crescut in puf. Mi-i ciuda pe cei care-s frumosi fara sa depuna vreun efort. Mi ciuda pe slabanoagele care mananca orice si nu se ingrasa. Mi ciuda ca nu m-am nascut intr-o tara mai puternica. Mi ciuda ca platesc chirie. Mi ciuda pe copiii care au avut o copilarie fericita. Mi ciuda ca nu m-am inteles niciodata foarte bine cu mama. Mi ciuda ca tata e departe si e singur. Mi ciuda ca mi-am pierdut 3 ani la facultatea de litere. Mi ciuda ca nu mai am vise fericite. Mi ciuda ca anii trec si nu stiu incotro sa o iau. Mi ciuda ca azi ninge si maine zapada se topeste. Mi ciuda ca nu am mai vazut marea. Mi ciuda ca nu am vazut niciun apus din varf de munte. Mi ciuda ca uit cateodata ce simt cu privire la tot ce ma inconjoara. Mi ciuda ca reusesc sa ma concentrez numai inainte de deadline. Mi ciuda ca (cateodata) dupa ce fac cunostinta cu oamenii le uit numele imediat . Mi ciuda ca am 7 idei bune si le uit daca nu reusesc sa le notez undeva.
(Mi ciuda ca altora le e mai usor sa treaca prin namolul asta greu.)
There… I feel better now.
Tie pe cine / de ce ti-e ciuda?
Etichete:ciuda, ganduri, nesomn, oameni, probleme, terapie prin cuvinte
http://www.youtube.com/watch?v=szbB-vLVnoQ
” Mi ciuda ca nu am vazut niciun apus din varf de munte.” anytime ma duc la munte you`ll be invited. tre sa taiem cumva din mi ciuda-urile alea… 
hug.
That`s my power song.
I think i can fix one of those mi ciuda`s from above.
Mersi fain, Bea.
Mi-e ciuda pe cei care fac ciocolata buna ca o vand la preturi exorbitante. Auzi acolo, sa dai zeci de lei pentru 100 de grame de fericire sub forma de ciocolata? Prea mult…
ps: nice blog background