azi contemplam inspre ieri

Ce am invatat de cand is la Cluj ?!

Mult prea multe, nici nu stiu daca traiam inainte sa ajung la CJ. De existat exist din 3 Iunie 1987, dar de trait pare ca fac asta de putin timp.
Ma, si la Bistritz e fain, atat ca de la un moment dat te plictisesti, intalnesti aceeasi oameni, vezi aceleiasi localuri, auzi aceleasi povesti. Boooring. Totusi, e orasul meu natal si il mai vad cateodata. Il mai vizitez ca am ceva oameni dragi acolo, vreo cinci la numar. Bineinteles merg sa mai stau cu mamicu si cu unchii mei si, ca pretini, poti zice ca simt dorul a doua persoane: Claudia si Sergiu. In rest ioc. In momentu cand am venit la CJ am pus punct unui capitol pt. a incepe unul nou. Aci zici ca toate-s altfel. Imi place agitatia, diferitele natii de care dai pe strada, in Obosession si in After8. Diversitatea asta e COOL :)) parca-s in capitala de oras European.
Aaa, chiar is in oras european; Clujul n-a ajuns capitala inca, desi as putea zice ca-i capitala studentilor. Stiu de bucuresteni care au lasat haosul de acolo pt. a intampina un alt haos, mai micut de fel, asta ce-l ofera Cluuujul. Mai sunt o gramada veniti din Moldova ( omini faini sh’aia ) multi din Bistrita, Zalau, Baia-Mare si cam atat stiu eu.
Aici am cunoscut fel de fel de oameni si mi-ar fi tare greu sa zic adio orasului.
Prima dezamagire majora din punct de vedere sentimental s-a petrecut aci, totodata cu primul meu loc de munca cu toate actele in regula. Am plans in pumni cateva saptamani, apoi mi-am revenit si am inceput sa cresc cu fiecare lovitura incasata de la diferiti indivizi mai mult sau mai putini prezenti acum in viata mea.
Ma astept la prea multe de la oameni si de aia ajung sa fiu dezamagita destul de usor.

Am invatat sa imi apar drepturile, sa fiu corecta si, daca celalalt nu-i corect cu mine sa-l urechesc rapid; in primul rand moral.
Asa am ajuns sa-mi strecor prieteniile prin sita asta ( e vorba de bun simt ) daca nu te-ai nascut cu el, vai sh-amar!

Anii studentiei is cei mai faini ani ai vietii, de aia e bine sa faci un pic din toate;
* sa vizitezi facultatea (cel putin o data pe saptamana )
* sa mergi in club si te distrezi cu gasca ( cel putin de doua ori pe saptamana )
* sa te apuci sa gatesti cate una alta, doar n-o sa poti manca o vesnicie mancare din conserva si pateu ori mustar pe paine :))
* sa vizitezi ( cel putin ) un muzeu si un teatru pe luna { pe marte-i ocupat}
* sa te plimbi prin parcu central si sa te rupi putin de rutina
* si musai sa mergi la Cetatuie sa vezi luminile orasului seara 🙂

( mai astept completari de la voi )
*
( am inceput postul cu o idee si m-am pierdut in alta )
Zilele trecute eram la banca, trebuia sa fac o alimentare de card si stau ce stau la rand si mai stau putin la rand si incep sa ma gandesc: ce Doamne fac alea acolo de se misca cu viteza melcului turbat !? Sa vezi ca erau doar doua galinacee si erau patru ghisee. Intre timp domnitele aveau de verificat niste acte si, pe cand ajung la ghiseu se apuca una sa scrie nu stiu ce in ceva acte si am intrebat-o : Nu poti face asta pe timpul tau? Is aci, ajuta-ma, plec si apoi iti faci treaba. La care ea: nu dureaza foarte mult. I-am zis: Bine, bine ai vreme dupa ce plec! Se uita la mine ca bou la poarta noua. Credea ca, daca nu-s imbracata in tinuta business si n-am servieta nu ma grabesc nicaieri?! Na bun, am lamurit-o si pe aia.

Alaltaieri, la posta, aceeasi situatie. Doua domnite, patru ghisee disponibile si o gramada de indivizi stand la rand sa-si rezolve diferite chestiuni. Era sa adorm in picioare. N-am mai zis nimic, eram intr-o pasa prea buna ca sa ma agit pe gratis.

Azi, la rand la mezeluri era o doamna cu multiple pofte. Vroia sunca de cincizeci de mii ( e atat de greu sa ne acomodam cu banii noi?! ) . Apoi vroia muschi file de cincizeci de mii si apoi niste file de nu stiu ce. Stau rabdatoare si ma gandeam ce sa iau. Termina si doamna cu poftele cantarite si apare alta domnita care era gata sa comande ce vroia din vitrina. N-am tacut, i-am zis angajatei ca era randul meu si m-a servit si am plecat fericita. Cat sa stai sa tot inghiti nesimtirea unora? Astia n-o sa se schimbe vreodata. Asa ca, mai bine vorbesti si iti aperi „drepturile”. Mult spus drepturile, dar na, daca stai la rand si astepti sa fii servit si vine una cu fite si se pune in fata ta, spune-i ca nu credeai ca esti invizibil.

Nu cred ca asa ceva se intampla in tarile de afara. Nerusinarea e alta fata a romanului, fata de care m-am cam saturat, sincer, si de aia rabufnesc si zic ce ma doare.

Weekend Fain, fainilor ! 🙂

Anunțuri

Un gând despre “azi contemplam inspre ieri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s