Stiu; si la ce ma ajuta ca stiu?!

Regretele nu ajuta la absolut nimic, de aia e bine sa n-ai.
Azi (sau ieri) 8 Mai, am avut posibilitatea sa fac bungee jumping in parcare la Polus la Transilvania Music Event. Da, stiu, oricare major avea posibilitatea aia azi (daca platea vreo suta de lei) dar eu am putut sa sar in gol de la vreo 50 de m, MOCA, fiind voluntar Studcard si TME fiind eveniment Studcard.
Am vrut si apoi n-am mai vrut, am avut emotii alaturi de ceilalti colegi care au sarit, am tipat alaturi de ei si m-am bucurat cu ei. Cea mai fericita as fi fost daca saream si eu. Initial ma gandeam ca…. mna, am 70kg+ (la 1,75….e’… stiu) poate nu rezista coarda, dar am aflat ca Sambata a sarit un domn care are 130 de kg. NA, acolo kile de tupeu!

Nu stiu cand oi mai avea sansa de a sari (legata) moca. Acum regret si nu rezolv nimic.
Toti ducem regrete dupa noi.
Recomandabil/ideal ar fi sa nu ajungem la regrete. Sa invingem frici si sa ne uitam increzatori la ieri.
Dar mna, suntem bieti muritori; muritori cu frici care ne tin in suspans si ne hranesc regretele.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s