cutie pe roti

Someone told me that a journey brings us face to face with ourselves […] ( Children of God )

Timpul pe care il petrec(em) singuri, pe tren sau orice alta masinarie care asigura parcurgerea unui drum mai lung, ne pune fata in fata cu noi. Gandurile striga, parca, mai tare si te obliga sa le asculti. Nu conteaza muzica care bubuie in casti, nu conteaza galagia din compartiment; stand intr-un loc care iti limiteaza confortul, ai impresia de sufocare. Compartimentul pare mai mic si pare ca acum, in comparatie cu timpul din afara cutiei pe roti,  esti si gandesti mai limpede si iti vezi limitele. Limitele se inghesuie in tine si urla prin ganduri.

Acasa sau in birou, ajungem sa fim una cu mobila si cu covorul de sub picioarele noastre. Le vedem ca extensii, ca dovezi ale sigurantei de acasa. Intr-un loc care incearca sa fie prietenos doar in orele consumate din mers o sa te simti stanjenit, confortul lipseste si ti-e dor de acasa.

Astepti sa treaca orele si sa cobori la destinatie, purtand mereu in minte acel loc unde-i cald si bine.

Anunțuri

Un gând despre “cutie pe roti

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s