Iata cum a fost la Anim’est

Festivalul a reanimat Bucurestiul timp de zece zile, in perioada 7-16 Octombrie si, dupa Cluj, Anim’estul va colora, pentru prima oara, Chisinaul, intre 3-6 noiembrie.
Declarat cel mai cinefil oras din Romania, Clujul si-a luat portia de animatii weekend-ul trecut in perioada 28-30 Octombrie.

La fel ca in anii trecuti, gazda festivalului a fost Cinema Victoria, anul acesta intampinand cinefillii in conditii vizibil imbunatatite fata de alti ani.
Publicul mi s-a parut oarecum mai putin numeros fata de cel de anul trecut, dar poate la numarul de bilete cumparate in cele trei zile, balanta nu s-a dezechilibrat.

In prima zi de Anim’est, am ajuns la Mozaic 1 (ora 18:05), Mozaicul ce a continut noua animatii. Majoritatea, adica 90% din clipuri, nu pot fi vizionate altundeva decat la festivalurile de gen.
Animatia care mi-a placut cel mai mult a fost The Lost Thing – o animatie pe care o stiam si pe care m-am bucurat sa o vad in programul festivalului. Anul asta in februarie, The Lost Thing a luat Oscarul pentru cea mai buna animatie.

De la ora 20:00 a fost proiectata animatia Paprika (Satoshi Kon, Japonia 2006).
[Un grup de oameni de stiinta tocmai a inaugurat o forma de psihoterapie inventand un mecanism care ii permite pacientului sa intre in visele altcuiva. Cand inventia este furata de un „terorist al viselor” este de datoria cercetatoarei Atsuko Chiba si a Paprikai, avatarul sau din lumea viselor, sa regasească aparatul si sa salveze lumea de la nebunie.]
La aceasta proiectie numarul celor din sala a crescut, probabil si pentru ca animatia venea ca un omagiu regizorului care a decedat anul trecut in Tokio.
O alta proiectie omagiu a putut fi urmarita sambata, Nasii din Tokio (Tokio Godfathers – Japonia 2004).

Sambata am ajuns la Competitia de Film Romanesc, competitie de la care am plecat placut surprinsa. Asteptarile mele erau mai timide si am plecat de acolo facand o comparatie clara intre clipurile romanesti si clipurile vazute in primul Mozaic.
In cadrul Mozaicului sunt prezentate animatii straine, si, desi nu ma asteptam, cele de anul acesta ti-au parut mai slabe decat clipurile romanesti.

Competia a cuprins 20 de titluri. Prima animatie si preferata mea din ziua 2 de Anim’est a fost una scurta: Wake up (r. Florin Dragoi) 1 minut si 35 de secunde.

Duminica, la sectiunea Videoclip & Advertising am recunoscut doua clipulete: OK Go – This too shall pass & Happy Camper – born with a bothered mind.

Animatia care m-a impresionat enorm a fost Five Years Older: The City. Clipul a inceput simplu si apoi s-a complicat in feluri pe care nu le pot descrie acum, neavand cunostiinte in domeniul desenului. Cand urmaream clipuletul ma si gandeam – sper sa-l gasesc si sa-l share-uiesc pentru ca trebuie vazut. Mi se pare un omagiu adus artei actuale, un omagiu adus secolului vitezei. Din complicatiunea hipnotizanta de pe ecran am putut delimita trenuri, sine si cladiri care se transformau intr-una. Clipul, prezentat ca videoclip al formatiei Five Years Older, este un clip alb-negru, denotand astfel complexitatea in lipsa culorii.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s