nema

Cred ca, pentru orice copil, mama si tata-s ca niste sfinti.

Ei au fost acolo cand noi am plans si am cerut mancare; au fost acolo cand noi eram raciti si chiar si atunci cand ne era frica de tunete si de fulgere.

Copilul creste langa un el si o ea si incepe sa copieze comportamente lor (monkey see, monkey do). Dupa varsta de 4 – 5 ani el intelege cand parintii sunt veseli sau  tristi, se exprima verbal si se vrea din ce in ce mai mult sa fie bagat in seama.

Stii vorba aia: pt un copil parintii sunt cei mai frumosi? Asa-i.

Mama e cea care stie ce e mai bine pentru noi si ea ne cearta mai des, ne mai pisca cate o jorda si ne pedepseste. Tatal, in schimb, e acela care incearca sa aplaneze micile conflicte ajutand astfel la rasfatarea piticului.

Cand eram mici eram intrebati cateodata: pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata? Putini erau aia care ziceau ca ii iubesc pe amandoi la fel, de obicei fetele iubeau tatii pentru ca erau mai indulgenti.

In principal barbatul e cel care aduce „pita” in casa si e cel care lucreaza mai din greu si al carui salariu e relativ mai mare fata de cel al femeii. Astfel, il vedem pe tata ca fiind ala care aduce bani in casa, pentru ca mama cheltuie banii lucrati de ea, zilnic, pe lucruri de care atat tatal cat si copilul nu le considera importante pentru ca s-au obisnuit ca ele sa fie acolo intotdeauna.

In timp apar nesigurantele. Nesigurantele nediscutate se tranforma in monstri care se infructa cu hamei si ce sa vezi?! Comunicare nema, rezolvarea problemelor nema… iubire ramasa… nema.

Te gandesti acum: unde vrei sa ajungi cu asta?

Habar n-am, e complicat sa explic in cuvinte. E  greu cand vezi pilonul familiei ca uita de comunicarea de baza si in loc de „mi dor de tine” urla un „da unde dracu umbli de raspunzi asa greu?”. E ampulea cand vezi ca cel mai important barbat din viata ta incepe sa uite sa zica cateo vorba de bine si tranteste mai usor cateo fraza picata din cer incercand sa-si ascunda frustrarile si lipsurile.

Ai mei au divortat de vreo doi ani de zile. Mama s-a linistit intre timp si e oarecum fericita, cu toate ca nu are niciun fat-frumos care s-o asculte. Ea-mi tot zice: o buna comunicare rezolva foarte multe. Si are dreptate. Cu rusine recunosc ca-l iubeam mai mult pe tata pana sa cresc si sa ma lovesc de zidul asta numit realitate. Acum mama mea mi-e cea mai buna prietena, ne mai certam, ne mai si impacam si incepem sa ne intelegem dupa atatia ani. Tata, in schimb, isi pierde din ratiune, e departe fizic la 3600 de km dar il simt cateodata de parca ar fi pe luna. Un tata nu ar trebui sa fie asa. Doar e barbat, e sexul puternic. Barbatul vaneaza, face foc, apara femeile, nu se lupta cu capre (aiureaza) pentru ca una din femei stramba din nas sau pentru ca azi nu a prins prada. (carne; hrana)

De la inceputul inceputurilor barbatul a fost si e baza.

Si nu se poate fara ei.

Dar domnilor, mai lasati mandria si frica si apucati-va de simtit alte afecte.

Pozitive.

Va rog.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s