set and rise

Ma minunez de fiecare data cand prind un soare care e la cateva minute distanta de linia orizontului. Desi e o chestiune banala: (vara) soarele rasare in fiecare zi in jur de ora 5 si apune pe la 20, el face asta de foarte foarte multi ani si, cu toate astea, inca minuneaza.

Dupa  atatea SF-uri vizionate mi se intampla sa astept  momentul zero al apusului (atunci cand inelul solar nu se mai zareste deloc) si sa-mi doresc sa se lumineaza toata linia orizontului si, in directia cladirilor sa apara un val de lumina (prin filme era foc, da nu-i asa friendly).  Dupa ce a rasarit in cealalta jumatate a Pamantului, soarele lasa loc stelelor, vantului si racorii.

Inainte de rasarit e altfel, pe cand negrul noptii se imbraca intr-un albastru placut, pasarile se trezesc si se-ntind ca de dimineata. Cred ca se trezesc intre ele pentru ca la inceput aud una-doua si dupa cinci minute se aud mai multe. Racoarea diminetii, actiunea de dezmortile a pasarilor care-si fac casa in copacii din fata blocului si haina diminetii sunt ca o binecuvantare si-mi fac bine de fiecare data.

Sper ca stii despre ce vorbesc si sper ca te-ajuta si pe tine astea doua momente, asa cum m-ajuta pe mine.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s