Am pierdut multe trenuri in 25 de ani de existenta, dar imi pare rau doar de unul.
Cum sa-ti zic… trenul ala in care ajungi numai daca ai parte de noroc si rabdare.
Iti trebuie mult noroc si nu cred vorba aia: „norocul ti-l faci singur”, norocul il poti manca de mic copil sau poate ajunge la tine mai tarziu prin karma. Una din doua.
La ce tren ma refer? la trenul cu un compartiment si cu doua locuri;
BFF – best friends forever, gen; sau omul ala care stie ca esti suparat doar vazandu-te; sau omul ala cu care poti iesi merge la o inghetata la ora 3 doar pentru ca unuia ii este pofta. Vorbesc de felul de prietenii care e mega prezent in carti si filme, reclame si articole scrise si pare greu de ajuns la destinatia aia, dar nu imposibil.
Credeam ca am ajuns de cateva ori in trenul ala, dar ramaneam singura tocmai cand sa pornim la drum. Una si-a luat prietenia inapoi cand s-a maritat si a facut copil; alta dupa ce ne-am certat dupa o seara cu hamei si unu si-a retras friend requestu cand au aparut in cercul lui de prieteni oameni mai interesanti decat subsemnata.
Cum am scris si aici, nimeni nu-ti poate garanta ca omul care e alaturi de tine azi va fi si maine acolo.
Dar trebuie sa vezi, sa incerci, sa te dai cu capul si apoi sa inveti din greseli ca sa nu le repeti.
Ca, in final, sa ai parte de asa ceva; a person.
Cristina scrie Bold. câteodată 