Prima oara la Filarmonica

Am ajuns, pentru prima oara, la un concert extraordinar al Orchestrei de Camera, eveniment in cadrul Toamna Muzicala Clujeana.

Mi-a luat ceva timp sa ajung la un concert simfonic, constienta fiind ca rabdarea mi-e limitata si nu credeam ca as rezista doua ore pe un scaun, la un eveniment unde nu trebuie sa se auda nici musca, ci doar cei de pe scena dand viata instrumentelor lor.

Vinerea trecuta, pe la ora 19 am ajuns la Casa Universitarilor cu mici emotii, fiind prima data la un astfel de eveniment si nestiind la ce sa ma astept.

Programul a fost urmatorul:
Johann Sebastian Bach – Concertul în Re major pentru 3 viori, orchestră de coarde şi cembalo, BWV 1064
Solişti: Ana Török, Răsvan Dumitru, Ladislau Horváth

Joseph Haydn – Simfonia nr. 49 în fa minor, Hob. 1/49, La Passione

Leoš Janáček – Suita pentru orchestră, op. 3

Paul Hindemith – Spielmusik, op. 43

Orban György – Búcsú (5 piese pentru orchestră de coarde)

Se pare ca am o slabiciune pentru vioara, deoarece dupa primele sunete auzite in noua veche casa a muzicii, ochii mi-erau umeziti si nu stiam ce-i cu mine.  Apoi m-am lasat prinsa de muzica asta si, in functie de ritmul muzicii care ne minuna atunci, imi imaginam cadre din natura si mi-am dat seama cu ce as putea asocia momentele muzicale care-mi bucurau urechile pentru prima data (live). Cu toate ca evenimentul face parte din Toamna Muzicala Clujeana, pentru mine a fost ca o primavara vesela.
Dirijorul Ladislau Horváth (Italia) mi s-a parut foarte simpatic si zambea intruna si m-a facut sa ma simt intr-un mediu cald, cu prieteni; bineinteles ca se misca foarte mult – asta era si rolul sau in fata orchestrei (si la vioara).
Dupa cum era de asteptat, la un moment dat nu mai puteam sa fiu cu ochii la scena si mi-am clatit ochii prin sala incercand sa identific publicul iubitor de clasic. Am vazut o familie (ca la carte) ea si el + un baietel si o fetita, care (cred) ca erau la primul spectacol impreuna, facandu-le celor mici cunostinta cu frumosul. Si-am mai detectat elevi si studenti si, cel mai drag mi-a fost sa vad un batranel care a avut nevoie de ajutor pentru a ajunge la locul sau in loja deoarece avea privirea foarte slaba, posibil nevazator. Imbracat la costum si ajutat de un baston, batranelul a simtit ritmul intregului concert, clatinandu-si usor capul pe toata durata concertului.

Iti multumesc, Diana, pentru doua ore  zen.

Fotograf: Sânziana Crăciun

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s