Ia-le inapoi

Din cate am observat, povestile cu intamplari prin care au trecut altii au puterea de a ne sensibiliza atunci, pe moment. Credem ca stim prin ce trece celalalt si incercam sa-l „stabilim” emotional prin sfaturi si prin glumite. Adevarul e ca, indiferent de cat de constienti suntem asupra raului prin care a trecut altcineva, nu prea putem sa invatam din greselile lor.

Insa zilele trecute mi s-a confirmat o chestiune de catre trei persoane diferite (coincidenta?). Ruperea de trecut prin renuntarea la acele lucruri care-ti amintesc de un fost iubit/ un fost prieten bun, e urmatorul pas logic care trebuie facut pentru un fresh start, cum zic americanii. Vazand coincidenta asta de intamplari m-am trezit pusa pe ganduri. Cine-ar fi crezut ca pastrarea unui ursulet de plus sau a oricarui obiect random ar avea puterea de-a ne tine legati de cei care, dintr-un motiv sau altul, nu mai sunt activi in viata noastra? Prin simplul fapt ca am ales sa pastram acel obiect care ne aminteste direct de X sau de Y, nu lasam prezentul sa ne capteze intru totul; o parte din gandurile noastre (alea mai ascunse) pastreaza „locul” ocupat de cineva care s-a dovedit nevrednic de el si care, totusi, inca il ocupa.

Discutam cu o prietena care s-a descotorosit de cateva lucruri care-i aminteau de un fost prieten si mi-a zis ca simte o eliberare, simte ceva putin mai greu de exprimat. Atat ca, prin miscarea aia, logica din punctul meu de vedere, ea nu are cum sa anuleze trecutul si amintirile; dar are posibilitatea de-a le ascunde intr-un sertar mental mult mai mic, poate chiar invizibil, pentru a putea merge mai departe fara bagaje emotionale. Trecutul e ceea ce ne-a format, logic asa-i? Amintirea momentelor faine si a momentelor mai putin placute au puterea sa ne intareasca, puterea sa stim ca acel moment s-a intamplat dar e timpul sa mergem inainte. Trecutul s-a consumat, ne-a sculptat, iar prezentul e acum, e real si poate fi imbunatatit.288353718-1

Am pomenit de lucrurile fizice, palpabile, care ne-aminteau de X-ulescu, insa si cuvintele pe care le-am incasat in diferite situatii au puterea sa ne inchida si sa ne tina departe de adevaratul nostru potential. Ce-i de facut acum?

Intamplarea face ca am citit un articol gasit pe google in timp ce cautam altceva, articol care propunea returnarea cuvintelor care ne-au ranit,  catre cei care le-au emis. Spre exemplu, sa zicem ca m-am certat cu Y din cauza unui lucru mic, dar totusi important pentru mine. Dupa un schimb de replici celalat incheie discutia cu „esti o persoana rea”, moment in care pleaca din camera/inchide telefonul/iese de pe chat. Pana la urma replicile au ramas in aer, de vina fiind amandoi, iar cuvantul de incheiere al celuilalt poate avea un impact mare. Ca sa depasim momentul, cat de bine ar fi daca am putea sa-i intoarcem cuvantul? Dar nu intr-un mod rastit, rautacios ci intr-un mod convenabil. Daca eu stiu despre mine ca NU sunt o persoana rea si nu vreau ca cele zise de ea sa-mi ramana undeva in subconstient, pot foarte bine sa-i intorc expresia intr-un mod destul de simplu. X, eu nu cred despre mine ca sunt o persoana rea, primeste-ti cuvintele inapoi; moment in care dam celuilat cuvintele alea scrise pe o bucata de hartie, de mana. Descarcarea asta emotioala care se poate vedea pe o bucata de hartie are puterea de-a ne reda, intr-un fel, libertatea. Aminteste-ti numai de un moment din copilarie cand mai spargeam (din greseala) cateo vaza sau cateun bibelou si eram pedepsiti in camera noastra, expediati acolo de parintele care, suparat fiind pe situatie, pedepseste copilul spunandu-i ca-i un copil rau. Nu cred ca vreun copil normal la cap isi gaseste vreo placere in a sparge lucruri de prin casa, caz in care acel copil nu poate fi categorizat ca fiind RAU din cauza unui simplu accident.

Unele lucruri care ma tineau in trecut au fost donate, nu arucate, si pe moment nu am simtit eliberarea aia intr-un mod evident, dar am vazut ca dupa cateva zile X-ulescu nu mai era in gandurile mele deloc. Urmeaza sa-i scriu pe foaie mamei niste lucruri pe care mi le amintesc, lucruri care m-au facut sa cred pe moment ca DA, sunt o persoana rea; aia NU stiu sa fac; aialalta NU fac bine.

Stiind aceasta terapie si fiind constienta de greutatea amintirilor fizice si verbale, am inceput sa aplic „solutia”; renuntand intr-un fel sau altul la ce ma tinea in trecut.

Sper sa te ajute si pe tine acest text, iar in cazul in care te va ajuta intoarce-te pe blog si scrie-mi sau pur si simplu da „solutia” mai departe. 🙂

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s