La prima vedere

A fost ca-n filme sau cum citești prin cărțile cu povești nemuritoare. Nu știam niciunul cum arată celălalt și ne-am plăcut de la început. Adevărul adevărat e că el nu avea de ales, asta era situația. Fiind blocat cu mine am început să ne cunoaștem încet-încet în timp ce zilele treceau. Mă supăra și mă rănea câteodată, dar nu cred că le făcea în mod conștient. În prezent e tot cu mine și e bine.

Cea mai lungă relație a împlinit acum trei ani și mi-am dorit-o de când aveam cinci ani.

Iar acum gata cu preludiu, scriu despre Missy – pisica mea. Mi-am dorit-o de când mă știu și adesea îi spun mâț pentru că pentru mine n-a contat niciodată sexul ei, mă bucur doar pentru că e aici. Nu aveam habar cum arată până în momentul în care Claudia mi-a adus-o acasă. Cred că ziua aia e printre puținele zile pur și simplu fericite. Habar n-aveam în ce mă bag și habar n-aveam că de atunci nu mai puteam să lipsesc de acasă (pentru deplasări la Bistrița sau altundeva) mai mult de trei zile.

Nu exagerez când spun relație pentru că, la fel ca în orice altă legătură care implică doi (sau mai mulți) membri apar nevoi, rutină și emoții.

Seara când mă pun la somn, cel mai adesea Missy merge și mănânca câteva bobițe de mâncare uscată și mai apoi mi se așează pe pat la picioare. Mai nou vine cu mine și la baie și stă cu mine și când mă spăl pe dinți. Dacă ies pe balcon să-mi beau cafeaua vine și ea lângă mine și, cu toate că are momente (multe) când mă ignoră, sunt destul multe momente când observ cât de atașată e de mine. Nu e ușor să fii mereu atent să aibă apă proaspătă, mâncare suficientă și litieră curată, dar mi-a intrat în reflex după atâta timp. Când e nevoie să merg în vizită acasă la Bistriță mă trezesc căutând-o prin casă și mă gândesc la ce-ar putea face în acel moment.

Pățesc ceva mai mereu înainte să fac un lucru pe care mi-l doresc. Intervine o frică ciudată, frica de eșec; poate nu mă descurc, poate nu-s pregătită, poate nu-s vrednică de acel ceva și îngheț.

Atunci fie fac un pas în față și îmi dau toată silința să iasă bine, fie mă retrag din joc. Exact așa am pățit și înainte să mi-o aducă Claudia pe Missy de la ferma. As vrea, dar n-as vrea, nu știu ce să fac. Timpul a trecut iar eu nu știam exact când urma să ajunga pisica la mine și m-am trezit în fața faptului împlinit. În 3 februarie 2010 Missy a intrat în viața mea și de atunci, aproape  zilnic, mă enervează, mă face să zâmbesc, discutăm și ea-mi chițăie înapoi. Suntem prietene sau poate că o tratez ca pe un copil, nu știu exact. Cert e că face parte din zilele și nopțile mele și sper să fie aici cât mai mult timp posibil.

Ce încerc să transmit prin postarea asta?

Încerc să liniștesc persoanele care-și doresc un pisic dar care cred că nu o să aibă suficient timp pentru el. Acelor persoane le spun că acestă bătaie de cap se merită iar efortul depus nu e foarte mare. Pisicile nu mănâncă foarte mult, au nevoie de apă proaspătă și de ceva atenție iar de două ori pe an să ajungă la veterinar pentru vaccinuri și deparazitare internă. (+ sterilizare)

marz 007

IMG_5038

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s